Eu așa le spun la cei care vin la mine: măi, smerenia vameșului, răbdarea lui Iov, blândețea lui David, că David o fost blând, dragostea care niciodată nu cade, tăcerea, nemânierea. Să nu judeci pe nimeni, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, dar pe celelalte nu le judeca, lasă-le lui Hristos. El să-l judece, că El Îi dat de la Tatăl să facă judecată pe pământ, El s-o facă.

Dar noi suntem păcătoși. Cum să fii tu cu păcate și să judeci pe fratele tău? Uită-te întâi la bârna ta și pe urmă judecă pe fratele tău! Judecă pe-ale tale întâi și nu trebuie să judeci tu păcate străine. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac, dă-le înțelepciune, Doamne, iartă-i Doamne, că eu mai rău fac decât dânșii. Să nu te gândești că tu faci mai bun decât celălalt, să zici că el îi păcătos, dar tu ești mai bun. Nu. Doamne, eu mai rău fac decât dânsul. Iartă, Doamne, și ajută să pun început să nu le mai fac.

(Ierodiaconul Savatie Baștovoi, Parintele Selafiil – Dragostea care niciodată nu cade, Editura Marineasa, Timișoara, 2001, p. 22)