Da. Prin multă rugăciune şi viaţă creştină autentică, femeia va găsi un bărbat de teapa ei, adică unul credincios cu care va întemeia o familie. Concubinajul nu este şi nu va fi o familie, ci o caricatură monstruoasă a familiei, care oferă plăcere, dar nu şi responsabilitate parentală şi valorică. Femeile sunt şi ele vinovate că acceptă această degradare, de a fi considerate concubine şi repudiate în orice secundă. Dacă toate femeile ar refuza relaţiile înainte de căsătorie, atunci bărbaţii ar trebui să le ceară de soţii. Unei femei care se plânge că nu este cerută de soţie îi spun la spovedanie să întrerupă total păcatul trupesc, şi astfel se va cerne relaţia: dacă e una plină de iubire adevărată, vor urma inelul şi cererea în căsătorie, dacă e una bazată pe plăcere, va urma despărţirea. Şi mai bine înainte de căsătorie, decât după.

De asemenea, dacă doriţi să găsiţi un bărbat cu frica lui Dumnezeu, care să vă ceară în căsătorie, cu care să întemeiaţi o familie adevărată, trebuie să-l căutaţi bine, în locuri frumoase şi bune, nu la disco etc. La biserică veţi găsi oameni credincioşi, nu la mall. Singurătatea dusă împreună cu Dumnezeu e mai bună decât legalizarea şi frecventarea cronică a desfrânării. Şi multa rugăciune vă va ajuta să vă asumaţi starea, sau să vă găsiţi un bărbat bun, în funcţie de vocaţie. Mai există bărbaţi educaţi în credinţa cea adevărată, care doresc familie, credinţă, fidelitate, jertfă, copii şi mântuire. Căutaţi-i. Succes.

Pr. Ioan Valentin Istrati

Subscriu părerii că în această privință femeile au aceeași vină. Dacă modul lor de a aborda problema relațiilor cu bărbații ar fi cel corect, căsătoria, familia, etc. ar fi niște lucruri care ar veni de la sine. Cât despre bărbați, nu fac decât să procedeze după logica aceea care întreabă la ce un angajament, apropo de oricare lucru, când se poate și fără. Că o astfel de abordare a problemei, mai ales în cazul de față, sfidează orice morală, este ceva care îi preocupă pe tot mai puțini, din păcate. Întoarcerea la biserică ar fi una din căile cele mai simple și mai firești de rezolvare a ei. Și cum femeile, chiar dacă nu par a fi niște preferate ale credinței, par totuși, cel puțin la ora actuală, mai înclinate către cele sfinte, ar trebui ca ele să fie cele care să se gândească mai întâi la o astfel de abordare a chestiunii. Zic și eu... Oricum, lumea nu se poate schimba chiar de la o zi la alta. Ce s-a făcut în câteva decenii de libertinism, nu se poate desface peste noapte. Mai ales atunci când este vorba de o constrângere. Pentru că asta se vrea în cele din urmă, chiar dacă scopul urmărit este cât se poate de lăudabil. Doamne-Ajută!...