Căsătoria nu e o „hârtie” de care „n-avem nevoie”, ci e o Taină care ne schimbă viața

5 Octombrie 2017 John Meyendorff Căsătorie
 

Omul se naşte, se căsătoreşte, naşte prunci şi moare. Acestea sunt legile firii pe care Dumnezeu le-a rânduit şi le-a binecuvântat; dar căsătoria este evidenţiată în mod deosebit în Biserică. Noţiunea de căsătorie ca Sfântă Taină presupune faptul că omul nu este doar o fiinţă cu funcţii fiziologice, psihologice şi sociale, ci că este un cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu.

Toate catehismele şi cărţile de învăţătură ortodoxe definesc căsătoria ca o „Taină a Bisericii”. La prima vedere, această definiţie poate părea ciudată; căsătoria a fost şi este practicată, de creştini şi de necreştini, de atei, de generaţii întregi de fiinţe umane care nu au ştiut niciodată sensul cuvântului „Sfântă Taină”. Omul se naşte, se căsătoreşte, naşte prunci şi moare. Acestea sunt legile firii pe care Dumnezeu le-a rânduit şi le-a binecuvântat; dar căsătoria este evidenţiată în mod deosebit în Biserică. Este numită „Taină” însăşi binecuvântarea specială revărsată asupra bărbatului şi a femeii care se căsătoresc.

Noţiunea de căsătorie ca Sfântă Taină presupune faptul că omul nu este doar o fiinţă cu funcţii fiziologice, psihologice şi sociale, ci că este un cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu; adică, întreaga sa viaţă ‒ şi îndeosebi momentele decisive ‒ implică valori veşnice şi pe Dumnezeu Însuși.

(John Meyendorff, Căsătoria  perspectiva ortodoxă, Editura Renașterea & Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2012, p. 20)

De la același autor

Ultimele din categorie