Un tânăr, pe care un prieten al său tot îl îndemna să-și găsească o „iubită” cu care să păcătuiască, simțindu-se presat și deranjat de insistențele acestea, a mers să ceară sfat de la un stareț. Iar Părintele i-a oferit soluția perfectă pentru amândoi.
Un oarecare fiu duhovnicesc al Stareţului consemnează:
‒ Părinte, în discuţiile pe care le am cu un coleg, acesta mă tot îndeamnă să-mi găsesc o prietenă; nu mă ispiteşte, dar mă deranjează. Ce să-i spun ca să înceteze?
‒ Are soră prietenul tău?
‒ Are, Părinte.
‒ Să-i faci ceea ce a făcut un oarecare episcop prietenului său pentru acelaşi motiv. Spune-i: „În regulă! Dar îmi vei face un hatâr. Mă ştii ce băiat bun sunt. De aceea, să-mi dai pentru o seară pe sora ta”. Spune-i aşa şi vom vedea ce va urma.
În cealaltă zi, am pus în aplicare planul Stareţului. Prietenul meu a început cele obişnuite ale sale.
‒ Prietene, i-am spus, ce să caut să aflu prietenă? Nu-mi dai pentru o seară pe sora ta, şi apoi vom vedea?
Prietenul meu s-a tras înapoi şocat! Şi îndată a reacţionat:
‒ Nu pe sora mea! Ce crezi?
‒ De ce nu pe sora ta? am răspuns eu. Oare o alta, pe care vrei s-o găsesc, nu este sora sau fata cuiva? De ce, bre X, pe sora altuia o vrei ca să te distrezi, iar pe a ta o protejezi? Vezi că greşeşti?
De atunci, prietenul meu n-a mai scos o vorbă despre prietenă. Iar eu, bucuros, am spus Stareţului rezultatul:
‒ Părinte, planul a acţionat ca un trăsnet.
Iar Stareţul a spus, zâmbind:
‒ Hm, ce credea tânărul?
(Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 122-123)
Despre Arhimandritul Epifanie Teodoropulos
Arhimandritul Epifanie a fost unul din marii duhovnici și canoniști ai Greciei din veacul al XX-lea. Ținut la evlavie în Sfântul Munte și întreaga țară pentru înțelepciunea sa duhovnicească, era nelipsit de la fiecare adunare a Sfântului Sinod al Bisericii Eladei pentru cunoștințele sale în privința Sfintelor Canoane al Bisericii. Încă din pruncie, de la cinci ani, lua parte la slujbele din parohia sa, postind și împărtășindu-se asemenea unui om mare. În 1949 absolvă cursurile Facultății de Teologie din Athena, iar în aceeași perioadă intră sub oblăduirea a celui ce i-a rămas părinte duhovnicesc până la moarte – Părintele Filothei (Zervakos), starețul mănăstirii Longovarda din Paros. În 1956 este hirotonit diacon, iar în 1961 ieromonah. A întemeiat în 1976 Sihăstria Preasfintei...
