Chiar dacă eşti umil, chiar dacă eşti smerit, chiar dacă eşti desconsiderat, trebuie să mergi pe calea aceasta a adevărului, care ne duce pe noi în veşnicie.

Da, este vorba de ceea ce se cunoaşte: Calea, Adevărul şi Viaţa!

Dacă lumea ar merge pe acest drum, al creştinului înnobilat de jertfa lui Iisus, noi n-am avea nevoie nici de Europa Occidentală, n-am avea nevoie nici de forţele Răsăritului, n-am avea nevoie decât de cerul care ne uneşte pe toţi.

Şi dacă am fi aşa toţi, întru smerenie, în bunătate, în dragoste, toată forţa aceasta ne-ar ridica pe cea mai mare treaptă, am fi noi cei care ar arăta Europei calea dreaptă, a izbăvirii...

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011, p. 14)