Ştiinţa a colectat un întreg sistem de dovezi şi fapte care vorbesc despre fenomenul învăţării sociale. În anii '70, psihologul canadian A. Banduar a cercetat condiţiile în care se desfăşoară această învăţare. „Un singur model televizat se poate constitui în exemplu de urmat pentru milioane de oameni”, scria el în cartea sa, bazându-se pe cercetări de durată.

Iată una dintre acestea. Două grupuri de copii cu vârsta cuprinsă între patru şi şase ani au fost introduse în camere de joacă, fără adulţi, dar cu supraveghere video. Unul din grupuri a văzut un film agresiv. După compararea înregistrărilor, în cadrul grupului care văzuse filmul au fost enumerate de opt ori mai multe acţiuni agresive. Iar copiii repetau replicile văzute, cu puţin timp în urmă, pe micul ecran.

Sunt cunoscute multe cazuri, când copiii comit infracţiuni, imitând întru totul hainele şi comportamentul eroilor de la televizor sau Cinema. În 1993, un copil de cinci ani a dat foc patului cu o brichetă, după ce urmărise unul din episoadele desenului „Beavis şi Butthead”. Acolo, protagoniştii - adolescenţi, huligani - declară că „focul este cool”! În 2004, nişte tineri părinţi din Moscova au observat că fiul lor de şapte ani copiază întru totul protagoniştii serialului „The Simpsons”. Tatăl nici nu-şi dădea seama că în desenul care se difuzează în miezul zilei poate fi ceva atât de dăunător. Revoltat, acesta a dat în judecată canalul de televiziune RENtv. Toate concluziile experţilor au fost de partea tatălui şi canalul de televiziune nu a mai difuzat serialul.

(Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia și problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti și Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 109-110)