Cât e de viclean diavolul!

Cuvinte duhovnicești

Cât e de viclean diavolul!

Aici, din mila lui Dumnezeu, ai aflat pacea conştiinţei tale prin credinţă, dar, îndată ce ai plecat, a început din nou să te tulbure şi prin aceasta ţi-a pricinuit şi boli, ca să te facă să cârteşti şi să-ţi pară rău.

Încă înainte de călătoria ta [la Pustia Optinei], vrăjmaşul cel urâtor al binelui se străduia să te tulbure şi să nu te lase să pleci într-acolo, ştiind că i se vor descoperi înşelăciunile şi uneltirile prin deplina ta sinceritate şi că pe viitor nu-i va mai sta în putere să-ţi provoace asemenea tulburări. Aici, din mila lui Dumnezeu, ai aflat pacea conştiinţei tale prin credinţă, dar, îndată ce ai plecat, a început din nou să te tulbure şi prin aceasta ţi-a pricinuit şi boli, ca să te facă să cârteşti şi să-ţi pară rău.

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 113)