Câte desfătări pământeşti ai încercat! Câte plăceri! Însă fum şi abur au fost toate şi au pierit. N-a rămas nimic în mâinile şi în sufletul tău. Sau poate că a rămas ceva: mustrarea conştiinţei, amărăciune sufletească, povară şi regrete şi ruşine faţă de Domnul. Şi totuşi, nu trece multă vreme şi te întorci iarăşi fără de minte la aceleaşi lucruri. „Câinele la vărsătura lui se-ntoarce şi scroafa spălată se tăvăleşte-n mocirlă” (II Petru 2, 22).

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Abecedar duhovnicesc, Editura Egumenița, p. 23)