Cel ce se teme de Domnul nu se răspândeşte cu mintea aici şi acolo, fiindcă aşteaptă pe Stăpânul său, nu cumva să vină fără de veste şi îl va afla trândăvindu-se şi-l va tăia în două. Cel ce are frica lui Dumnezeu nu petrece fără de grijă, că totdeauna este treaz. Cel ce se teme de Dumnezeu, la somn fără de măsură pe sine nu se dă, că priveghează şi aşteaptă venirea Domnului său. Cel ce se teme de Domnul nu petrece cu nebăgare de seamă, ca să nu întărâte pe Stăpânul său. Cel ce se teme de Domnul nu se trândăveşte, că totdeauna se îngrijeşte de talantul ce-l are, ca să nu se osândească. Cel ce se teme face totdeauna cele ce plac Domnului său şi pe acestea le găteşte, ca, după ce va veni Domnul, pentru multe să-l laude.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte ţi învăţături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 71)