Au trecut trei luni din acest an. S-a terminat Luna pentru Viață. Luna în care s-a vorbit mult despre copiii României. Cei născuți și cei nenăscuți. 

Statului român nu îi este clar câți copii români s-au născut în străinătate. 

Unul dintre miniștrii României declara în anul 2021 că „numărul de copii născuți în străinătate de părinți români l-a depășit pe cel al copiilor născuți în țară”. 

La Bruxelles, în capitala Europei, în ultimii 15 ani, la Catedrala Ortodoxă „Sfântul Nicolae” au fost botezați mai bine de 5.000 de copii. De născut, s-au născut mai mulți. De botezat, s-au botezat și mai mulți, căci avem mai multe biserici la Bruxelles.

Ce fac, cum se descurcă, ce își doresc și de cine se ocupă tinerii români din diaspora? Care sunt idealurile lor, cum se identifică cu țara în care stau sau cu cea din poveștile părinților și ale bunicilor lor, țara în care unii vor să se ducă la studii sau visează să revină „de tot”? 

Oriunde ar fi, tinerii își caută modele, au nevoie de îndrumare, sunt derutați, dar și foarte curajoși și profunzi, au întrebări.

Tinerii sunt ca niște monede de aur. Valoroase. Dar, adesea, monedele devin valoroase doar în momentul în care căutătorii de aur se interesează de ele. Le crește prețul și valoarea pe piață. Începe lumea să vorbească despre ele.

În anul 1999, la un an de când a primit ascultarea de a păstori peste românii din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Iosif s-a gândit să înființeze o asociației a tinerilor: NEPSIS. Era necesar. 

Astăzi, când Mitropolia noastră are trei Episcopii și două Arhiepiscopii cu tot atâția ierarhi, când numărul bisericilor românești s-a însutit în toți acești ani, când numărul copiilor români născuți în diaspora nu este cunoscut cu exactitate, filiale ale asociației NEPSIS se găsesc peste tot, de-a lungul și de-a latul Europei. 

Voluntarii acestei asociații cu preoții din parohii, cu profesorii din școlile parohiale și cu toți tinerii implicați încearcă să se pună la dispoziția altor tineri. Se transformă în căutători de aur.

Într-o lume în care totul se măsoară în bani și în like-uri, în care a face voluntariat este considerat de majoritate depășit și nemonetizabil, o parte din echipa NEPSIS Belgia s-a întâlnit în reuniune de lucru pentru a răspunde la una dintre cele mai grele întrebări:„De ce facem activități pentru tineri?”.

Răspunsurile date de tineri au fost:

• Să îi conectăm pe tineri la valorile românești.
• Să creăm mediul pentru ca tinerii să își exprime credința.
• Pentru a asigura o continuitate în Biserică a prezenței tinerilor.
• Pentru că este o ocazie pentru a ne dezvolta și noi.
• Să creăm prietenii cu tineri cu aceleași valori.
• Pentru că este o oportunitate ca tinerii să lucreze împreună/ să se dezvolte pe baza unor valori stabilite de ei, nu de societate.
• Pentru a sparge niște percepții ale tinerilor legate de Biserică.
• Pentru o trăire activă a credinței – Dumnezeu nu este plictisitor!

Ne pun pe gânduri aceste răspunsuri? Ne îndeamnă la acțiune? Ce tipuri de acțiuni ar fi necesare și de cine ar trebui să fie ele întreprinse? De către stat? De către Biserică? De către noi toți, cei care suntem Biserica? Avem, oare, o datorie către tineri?

Dumnezeu nu este plictisitor! Să ne obișnuim cu prezența Lui, să ne rugăm Lui pentru tinerii pe care îi avem în jurul nostru, pentru a ni se descoperi cum să ne purtăm ca niște căutători de aur.