Cine a văzut un om care să strălucească prin virtuţi, dar simplu să pară înaintea oamenilor, să aibă viaţă luminoasă, cunoştinţe înţelepte şi duhul smerit? Fericit cel ce se smereşte pe sine întru toate, fiindcă acela se va înălţa. Fiindcă cel ce se smereşte pentru Dumnezeu în toate şi se micşorează pe sine, pe acela îl va preaslăvi Dumnezeu. Iar pe cel ce flămânzeşte şi însetează pentru Dumnezeu, pe acela îl va îndestula Dumnezeu cu bunătăţile Sale. Şi pe cel ce gol petrece de dragul Său, îl îmbracă Dumnezeu cu slăvită haină a nestricăciunii. Iar cel ce în sărăcie pentru Dânsul se află, află mângâiere în bogăţia cea adevărată a Lui. De te umpli de ocară pentru Dumnezeu, se va înmulţi slava ta în toată vremea vieţii tale, fără ca tu să știi.

Socotește-te pe tine greşit, ca toata viaţa ta să afli îndreptare. În înţelepciunea ta fă-te prost, şi prost fiind, vezi să nu pari înţelept. Iar dacă înalţă şi pe un om simplu şi neînvăţat, câtă cinste crezi că aduce smerenia celor mari şi cu vază?

Fugi de slava deşartă, şi slăvit vei fi, teme-te de trufie şi mărit vei fi. Că nu e dată oamenilor slava deşartă şi nici trufia... Dacă de bună voie te-ai lepădat de lucrurile vieţii acesteia, nici de cum să nu te cerţi cu cineva, pentru un lucru de nimic. Dacă ţi s-a urât de slava cea deşartă, fugi de acei oameni, care o vânează. Fugi de cei iubitori de agoniseală, precum şi de agoniseală. Depărtează-te de cei ce se desfătează şi de desfătarea însăşi. Fugi de cei necumpătaţi şi de necumpătare. Căci dacă amintirea subtilă a celor pomenite, pune în gânduri neorânduială, cu atât mai mult vederea şi petrecerea în ele va aduce turburare? Apropie-te de cei drepţi, şi prin ei, de Dumnezeu te vei apropia. Caută să trăieşti împreună cu oameni smeriţi, ca să te deprinzi să te porţi ca ei. Căci de este folositoare vederea (de este folositor să vezi) acestora, cu cât mai folositoare este învăţătura gurii lor?

 

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 53)