Ion D. Sîrbu, un mare scriitor neglijat, fost deţinut politic, spunea într-o scrisoare către Horia Stanca, expediată din Craiova în ziua de 18 iunie 1985, pe care am găsit-o în cartea 12 scrisori exemplare, îngrijită de distinsul grafician Ion Barbu: „M-a acostat un turnător al meu pe stradă. Zice:

– Crezi în Dumnezeu?

– Cred!

– Crezi că există?

– Există, am zis eu.

– De unde ştii?

– Mi-a spus mama. Şi mama niciodată nu a minţit”.

Părintele Iustin: Frumos, frumos…! Mama îl face pe prunc om, ea îi arată calea, ea i-L relevă pe Dumnezeu. Familia frumoasă, închegată, înţeleaptă în comportament este cea care dă schimbul de mâine pentru orice societate. Rugăciunea mamei pentru pruncii ei este mai puternică şi mai ascultată chiar decât rugăciunea preotului. La un părinte tot venea o femeie să plătească pentru ca să i se întoarcă băiatul plecat de acasă, pierdut în lume… I-a zis părintele: „Mă, ai plătit la biserici de-l poţi cântări în bani…! Mai bine roagă-te pentru el, şi o să se întoarcă. Rugăciunea mamei nu are egal pe lumea asta”.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin şi morala unei vieţi câştigate, Editura Credinţa Strămoşească, pp. 112-113)