Pe cei care petrec întru ispite, nu-i lasă Providenţa să cadă în mâinile vrăjmaşilor. Mai cu seamă, dacă sărută ei picioarele fraţilor, dacă acoperă vina lor şi o ascund, ca pe o vină proprie. Cel ce voieşte şi doreşte să fie lipsit de griji în lumea aceasta, şi în acelaşi timp să petreacă întru virtute, acela nu urmează cărarea aceasta. Căci drepţii nu se învoiesc spre fapte bune, numai cu voia lor, ci şi cu voia lor ajung în lupte mari, din pricina ispitelor, ca să li se pună răbdarea lor la încercare. Că un suflet cu frică de Dumnezeu nu se teme de nicio păgubire trupească. Pentru că un asemenea suflet nădăjduieşte întru Domnul de acum şi până în veac. AMIN.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 41)