Adevărata pocăință constă nu numai în a-i spovedi sincer părintelui duhovnic păcatele tale, dar și în a nu te mai întoarce la păcate, dar și în a plânge cu inima zdrobită pentru cele pe care le-ai săvârșit înainte; și nu numai a plânge pentru ele, dar și a le îndrepta prin faptele, ostenelile pocăinței și, totodată, prin ostenelile care nu numai să egaleze păcatele săvârșite de tine, ci să le și întreacă.

(1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Editura Egumenița, Galați, 2005, p. 269)