„Ce e femeia? O făptură minunată!” – Maica Siluana Vlad

În primul rând, femeia este o făptură minunată. Minunat înseamnă că produce mirare, stârnește mirare. Din păcate femeia se înfrumusețează, se gătește, se face frumoasă și nici măcar ea nu se minunează în oglindă. Minunat înseamnă să stârnești minune. Care este fardul care ne face minunate? Să ne minunăm că suntem, să ne minunăm de noi pe dinăuntru: „Doamne, eu sunt și sunt o făptură minunată! Da, dar am restanță la cibernetică.”. Asta nu te face mai puțin minunată! „Dar am furat!” Tot minunată ești! Comportamentul tău nu e minunat, dar tu ești minunată.

Ce e femeia? O făptură minunată! Cea mai minunată făptură din toată creația. Femeia e superioară bărbatului, știți? Iertați-mă! Nu vorbesc din punct de vedere social, vorbesc din punct de vedere ontologic. Bărbatul e făcut din țărână, femeia e făcută din bărbat.

Era o povestioară din Pateric: O prostituată se uita la un călugăr, îl sfida, se uita la el. Și el îi spune: „Ce te uiți, stricato?” și ea zice: „Eu mă uit acolo unde trebuie! Mă uit la tine că din tine m-a făcut Dumnezeu. Tu ar trebui să te uiți în țărână, ce te uiți la mine?”.

Deci, în primul rând, femeia este o făptură minunată. Minunat înseamnă că produce mirare, deci stârnește mirare. Din păcate femeia se înfrumusețează, se gătește, se face frumoasă și nici măcar ea nu se minunează în oglindă. Minunat înseamnă să stârnești minune. Care este fardul care ne face minunate? Să ne minunăm că suntem, să ne minunăm de noi pe dinăuntru: „Doamne, eu sunt și sunt o făptură minunată! Da, dar am restanță la cibernetică.”. Asta nu te face mai puțin minunată! „Dar am furat!” Tot minunată ești! Comportamentul tău nu e minunat, dar tu ești minunată. Când nu vom mai confunda comportamentul nostru cu sinea noastră, cu noi înșine, cu persoana noastră atunci vom putea să ieșim din toate dependențele. Noi ne disprețuim pe noi și ne afundăm în dependențele noastre pentru că ne confundăm cu păcatul. Când urăști păcatul sesisezi că tu nu ești păcatul și că ești o făptură minunată.

Cum mai este femeia care s-a lipit de Hristos și s-a vindecat prin prezența Lui? Frumoasă! Frumos înseamnă în limba greacă, a fi bun. Deci bunătatea e frumoasă. Ați văzut câteo făptură frumoasă care nu e iubită de nimeni, nimeni nu se apropie de ea pentru că n-are bunătate. Deci ține de noi să punem în însușirile noastre bunătatea. Frumusețea e fizică, avem mai mult sau mai puțin, cum a fost tiparul, dar bunătate n-are nimeni. Bunătatea nu ne aparține. Bunătatea toată este a lui Dumnezeu și atunci șansele noastre sunt egale. La frumusețe nu sunt șanse egale, eu am nasul mai mic, tu îl ai mai lung, dar să știi că ești frumoasă. Eu am măicuțe numai cu nasul mare și sunt foarte frumoase.

Deci dacă vreți să fiți frumoase, dacă vreți să fim frumoși, avem nevoie să cerem mereu de la Dumnezeu bunătate. Când o cerem? Orice am cere de la Dumnezeu trebuie să pândim momentul favorabil. Dar noi zicem: „Dar m-am rugat atâta și Dumnezeu nu mi-a dat!”. Nu te-ai rugat când trebuie și cum trebuie. Când mă rog să-mi dea bunătate? În momentul în care sunt rea, am un gând rău, o intenție rea, o pornire rea. Răutatea este o mișcare asupra sufletului meu, e o lucrare care e bolnavă. Și eu nu mă duc la doctor ca să-mi pună mâna în ghips dacă nu-i fracturată, nu? Ci mă duc atunci când e fracturată.

Deci eu când mă duc să-I cer bunătate lui Dumnezeu? În momentul în care sunt rău, în care fac ceva rău și atunci intră bunătatea și se altoiește, vasul meu este atunci oferit. Când cer curaj? Când mi-e frică. Când cer milă? Când sunt nesimțit. Deci în momentul în care am o problemă atunci cer de la Dumnezeu ceea ce aduce El, căci El nu-și pune harul pe căciula mea și pe urmă poate că se strecoară și în mine. Vasul în care pune harul Lui este ființa mea lucrătoare.

Cum mai este o femeie care s-a lipit de Hristos și s-a vindecat prin prezența Lui? E frumoasă, bună. Creativă.

Vedeți, eu nu zic că femeia ar trebui să stea la cratiță. Mă mamă, dar când stă la cratiță să fie creativă. Creativă în sensul în care este Dumnezeu Creator. Deci eu pot sa creez o mâncare foarte bună fierbând cartofii în apă. Câtă creativitate! Da, dar dacă pun în cartoful ăla vreo trei sute de Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!, ce credeți? Să faceți analize ca să vedeți dacă mai e la fel cartoful ca înainte. Nu mai este!

Creativă și în dragoste. Știu că sunteți foarte creativi, există tot felul de canale, canalizări care vă învață cum să fiți cât mai creativi în familie, în paturi, dar alea îs caricaturi mamă, nu-i creativitate. Alea sunt caricaturi care ne sărăcesc. Cum suntem creativi? Aducându-l pe Creatorul în dragostea noastră. Când cineva iubește, e plin de dragoste și în fiecare zi îi spune iubitei: „Nu mai pot după tine!”, credeți că se plictisește iubita? Nu se plictisește, pentru că a pus sufletul lui, dragostea lui în acea formulă.

(Fragment din Conferința ASCOR cu tema „Rolul femeii în familie și societate”, susținută de monahia Siluana Vlad, în data de 8 martie 2018, în Iași. Puteți urmări înregistrarea completă aici, și partea de întrebări aici.)

De la același autor

Ultimele din categorie