Ce este credința? Se dau credinței multe definiții, dar adevărata credință este o certitudine, „certitudinea despre existența lui Dumnezeu ca realitate personală supremă... și despre cele comunicate de El prin revelație” (Dumitru Stăniloae). După altă definiție, aproape tot așa de bună, „credința este încrederea firească a omenirii în dragostea părintească a lui Dumnezeu” (Pestalozzi). Cine crede se încrede în Dumnezeu; ca elevul în dascălul său și copilul în părintele său. Credința nu caută, ci vede pe Dumnezeu, oarecum Îl experimentează și se bucură de El ca de cea mai scumpă comoară. În credință ne întâlnim cu Dumnezeu și trăim în El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă, religioasă; e bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii ființei celei mai dragi, bucuria negrăită a întâlnirii tainice cu Dumnezeu. Experiența aceasta ne dă certitudinea în existența personală a lui Dumnezeu, certitudine mai sigură și mai tare decât toate probele, decât toate dovezile și argumentele pe care le aduce rațiunea logică în sprijinul adevărului despre existența lui Dumnezeu.

Calea credinței este calea cea mai scurtă și cea mai dreaptă, calea cea mai lăudată și binecuvântată pentru a ajunge la Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se întâlnesc cu Dumnezeu prin credință și prin faptele cele bune de credință.

(Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 153-154)