Aghiografia este o ramură a Teologiei, care studiază viețile sfinților, sinaxarele, martirologiile și altele asemenea lor.

Icoana aghiografică este formată dintr-o icoană centrală a unui sfânt, înconjurată de un cadru de scene marginale, care prezintă evenimente sau minuni din viața sfântului. Acestă icoană se mai numește „icoana vieții” și a apărut în secolul al XIII-lea.

Icoanele aghiografice au, de cele mai multe ori, temei în viața sfântului prezentată în sinaxar, dar există și icoane care au fost zugrăvite după istorisiri sau imnuri bisericești. Elementele literare și narative au creat un ciclu de scene care încep, de obicei, cu nașterea sfântului (zugrăvită în colțul din stânga, sus) și se încheie cu moartea sfântului (zugrăvită în colțul din dreapta, jos).

Astfel, icoana aghiografică ilustrează viața sfântului pe înțelesul tuturor, inclusiv al copiilor și al celor care nu știu încă să citească.

Spre exemplu, în icoana vieții Sfântului Spiridon ne sunt prezentate scene cu minunile săvârșite de Marele Ierarh pe când, în icoana Izvorului Tămăduirii ne sunt prezentate, pe margine, scene biblice în care apare apa. Un alt exemplu ar fi icoana aghiografică a Maicii Domnului din Tikhvin, pe marginea căreia ne sunt prezentate minuni săvârșite de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin icoana Sa.