Dacă ne împărtăşim cu credinţă şi fără de osândă cu Tainele Trupului şi Sângelui lui Hristos toate cursele vrăjmaşilor noştri sufleteşti, care ne chinuie, rămân nelucrătoare şi zadarnice. Iar fără de osândă ne împărtăşim atunci când ne apropiem de această Taină, în primul rând, cu căinţă şi spovedanie sinceră şi smerită a păcatelor noastre şi cu hotărârea fermă de a nu ne mai întoarce la ele, iar în al doilea rând, dacă ne apropiem fără pomenirea răului, împăcându-ne în inimă cu toţi cei care ne-au necăjit.

Ce este mai bine: să ne împărtăşim rar sau des cu Sfintele lui Hristos Taine? Este greu de zis. Zaheu L-a primit cu bucurie în casa sa pe scumpul Oaspete, pe Domnul, şi bine a făcut. Iar sutaşul, din smerenie, conştientizând nevrednicia sa, nu a voit să-L primească şi tot bine a făcut. Faptele lor, deşi sunt opuse, totuşi, datorită îndemnului, sunt la fel. Şi înaintea Domnului s-au dovedit a fi la fel de vrednice. Totul constă în a ne pregăti cu vrednicie pentru marea Taină.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 162)