Cel ce este simplu la inimă simte o stare egală a tuturor oamenilor și tocmai din această conștiință iese atitudinea bună, îngăduitoare, blândă, nesfidătoare, și pașnică a omului față de ceilalți; tocmai aceasta este simplitatea inimii. Omul simplu la inimă niciodată nu jignește, nimănui nu-i stă în cale, pe nimeni nu osândește și pe nimeni nu invidiază. Cel ce este simplu la inimă este capabil de ostenelile mari, de cele mai umilitore și mai grele; nu este pretențios la mâncare și îmbrăcăminte, nu cere și nu caută vreun confort al vieții. Simplitatea ține inima omului în permanentă mustrare și în conștiința propriei sale nevrednicii. Cel ce este simplu la inimă este compătimitor față de cei sărmani.

(1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Editura Egumenița, Galați 2005, p. 149)