Buzele lui Hristos au rostit acel măreţ mesaj: „Ce-i foloseşte omului dacă dobândeşte întreaga lume şi îşi pierde propriul său suflet?" Cu adevărat aceasta este un măreţ şi sfânt mesaj rostit de cele mai sfinte buze.

La ce mai foloseşte lumii, să zicem, atunci când un biruitor al întregii lumi zace pe patul de moarte? În ceasul acela, al plecării, se va gândi el oare la tot ceea ce lasă în urma sa sau la ceea ce ia cu el în veşnicie?

Cât de nebunească şi prostească îi va părea toată această luptă pentru tot ceea ce lasă în urma sa şi nu pentru ceea ce trebuie să ia cu el! Întreaga luptă - un eşec; întreaga sa viaţă - un eşec! Căci el a luptat pentru ceea ce aparţinea altora şi nu sieşi.

Câştigul îl lasă în mâinile altora; pierderile le ia cu sine şi le duce din această lume. A luat de la alţii; le-a pierdut pe ale sale. Biruitorul pleacă precum unul ce este înfrânt. El fuge de mânia oamenilor şi se duce să se întâlnească cu mânia lui Dumnezeu.

Prin urmare, îţi spun, frate sârb: nevoinţa, lupta pentru credinţă este lupta pentru suflet, iar lupta pentru suflet este lupta pentru propria ta supravieţuire şi pentru viaţa veşnică. (Sf. Nicolae Velimirovici)

(Sf. Nicolae Velimirovici, Sf. Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducer  de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 83-84)