Omul mânat de cugetarea trupească nu poate nicicum să judece drept - nici despre propria lui stare lăuntrică, nici despre starea aproapelui. El judecă despre sine însuşi şi despre ceilalţi după felul în care se închipuie el însuşi pe sine şi după felul în care îi apar ceilalţi pe dinafară, potrivit cugetării sale trupeşti - bineînţeles, greşit; şi de aceea l-a numit Cuvântul lui Dumnezeu, pe bună dreptate, făţarnic. Creştinul, după ce a fost tămăduit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu, primeşte o vedere dreaptă a propriei sale întocmiri sufleteşti şi a întocmirii sufleteşti a aproapelui.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înșelare, Editura Sophia, Egumenița, 2010, p. 13)