În viaţa de fiecare zi, este foarte important să ne concentrăm mereu atenţia asupra poruncilor date de Dumnezeu, asupra a ceea ce trebuie să facem şi cum să facem. Totuşi, nu putem să ne eliberăm cu totul de gândurile murdare; nimeni, nici chiar cei mai desăvârşiţi, nu pot. Indiferent de starea atinsă, desăvârşirea nu împiedică niciodată ca sufletul să fie tulburat. Având experienţa vieţii duhovniceşti, constatăm că ceea ce ne tulbura mai înainte devine, pur şi simplu, mai uşor de învins.

În pustiu, Hristos se împotriveşte ispitelor diavolului printr-un refuz categoric, formulând chiar bazele teologice ale răspunsului Său. Este o lecţie pentru noi. De fiecare dată când avem un gând urât, trebuie să-l respingem imediat, să refuzăm a intra în dialog cu el. Dar această stare nu poate fi dobândită decât printr-o foarte îndelungată asceză, prin lucrarea harului în noi.

Ce înseamnă a ne lucra mântuirea? Din tot ceea ce observăm în existenţa cosmică, să alegem ceea ce este plăcut lui Dumnezeu şi să ne despărţim de ceea ce este contrar voii Lui. Atunci, câte puţin, vom vedea cum viaţa noastră se va schimba. Dar să fim răbdători! Cu siguranţă, Dumnezeu poate să ne cerceteze pentru o clipă şi să ne deschidă ochii sufletului pentru totdeauna. Dar, de obicei, aceasta este rezultatul unei nevoinţe îndelungate, care nu are nimic comun cu iluziile.

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 35)