Să fim, deci, atât de milostivi unii cu alții, pe cât este posibil, să fim smeriți și respectuoși unii cu alții! Mulți dintre noi sunt prea slăbiți pentru a se mișca, mulți dintre noi sunt ca oaia cea pierdută care și-a cheltuit toată energia, și acum nădăjduiește ca Bunul și Marele Stăpân să vină și să o găsească și să o poarte pe brațele Sale. Să fim, deci, atenți la cei din jurul nostru care sunt prea slabi pentru a se putea mișca! Să fim milostivi și să încercăm să fim smeriți, și așa vom întrupa Biserica lui Hristos; și asta nu dacă ne închipuim că suntem mari, că suntem cei aleși, poporul lui Dumnezeu. Da, suntem aleși precum oricine altcineva este ales pentru a împlini o misiune, o funcție, și nu pentru a fi onorați. Să învățăm să ne iubim unii pe alții cu simplitate, cu smerenie, să slujim unii altora cu credincioșie, și atunci vom ajunge la acea slăvită măsură care este Biserica! Amin!

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, p. 102)