Fiţi cu grijă cum procedaţi cu X.; Dumnezeu să vă dea înţelepciune, ca să nu fie nici prea dur, nici prea blând, ci să păstraţi îndeosebi calea de mijloc. O învăţaţi fabule, ceea ce nu e prea rău, numai că acolo virtutea este lăudată, viciul e judecat şi nimic mai mult decât atât, însă ar trebui propus ceva mai „tare": frica lui Dumnezeu, pentru că acesta este începutul înţelepciunii (Pilde 1: 7) şi cu frica Domnului se fereşte fiecare de rău (Pilde 15: 29). Trebuie să-i insuflaţi că Dumnezeu cunoaşte nu doar faptele şi cuvintele noastre, ci chiar şi gândurile, şi că pentru virtute încununează, iar pentru viciu pedepseşte. Această învăţătură o veţi găsi în multe cărţi creştine pentru copii. Nu i-ar strica să înveţe cateheză şi să vă îngrijiţi de moralitatea ei. Scriptura spune: Se pleacă cugetul omului cu deadinsul spre rele din tinereţile lui (adică de la căderea omului) (Gen. 8: 20), iar deprinderea cu virtutea uşurează acest lucru, pentru că şi deprinderea celor rele se împotriveşte virtuţilor. Iată de ce răul trebuie nimicit şi cultivată virtutea: Fereşte-te de rău şi fă binele (Psalm 33: 15).

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 109)