Dicherul (de la grecescul dikirion) și tricherul (trikirion) sunt două sfeșnice întrebuințate la slujbele arhierești, dintre care cel dintâi are două lumânări (dis = două și kiros = lumini), iar al doilea, trei (tris = trei și kiros = lumini). Ele își au originea în sfeșnicul pe care îl purtau împărații bizantini spre a binecuvânta poporul și se întrebuințează mai ales la Liturghia arhierească. Cu ele arhiereul îi binecuvântează pe credincioși în momentele indicate din cursul slujbei, în rest fiind purtate de diaconi la vohoade.

Dicherul simbolizează cele două firi din Persoana Mântuitorului, iar tricherul simbolizează cele trei Persoane ale Sfintei Treimi.

Odinioară, înaintea arhiereului se purta un sfeșnic cu o singură lumânare (făclie), care era numit monovamboulos, adică sfeșnic unic, spre deosebire de divamboulos, sfeșnicul cu două brațe și lumini, care se purta înaintea împăraților și a patriarhilor, simbolizând îndoita putere, lumească și bisericească, a împăraților.

(Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, vol. II, Editura Basilica, București, 2015, p. 336)