Vă simţiţi foarte slăbită și credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteți mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup – după pilda Cuviosului Nicanor – și această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare”.  Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, Editura Sophia, București, 2007, p. 41)