Ce să facem când femeia este pusă în situaţia de a lua în propriile mâini conducerea familiei?

Să refuze! Este un păcat când un bărbat lasă totul pe seama femeii. La fel este un păcat dacă femeia acceptă această situaţie. Dacă ţi se dă, trebuie să refuzi: „Nu, dragul meu, tu eşti capul familiei”. Să nu i se spună niciodată „trebuie”, ci prin fapte să se accentueze poziţia lui în familie.

Cum să refuze, mai ales când familia poate ajunge la sapă de lemn?

Desigur că se poate întâmpla aşa ceva, dar problema noastră este că noi trăim comparându-ne cu alte familii, deşi ar trebui să ne mulţumim cu ce avem. Chiar dacă femeia întreţine familia, ea nu va lua în mâinile sale conducerea familiei. Se întâmplă când soţul rămâne şomer şi el nu poate aduce bani în casă. Cu toate acestea, el va sta în capul mesei, va fi stimat şi se va arăta că el este capul familiei. Căci autoritatea nu o deţine cel care aduce mai mulţi bani, ci ea se rezumă la ierarhia faţa de Dumnezeu. Când un bărbat nu poate întreţine propria familie, el îşi face probleme, iar noi vom înţelege că nu totul depinde de el, că acestea sunt nişte greutăţi temporare. El este numit capul familiei pentru a putea găsi o rezolvare în situaţiile critice şi pentru a o elibera pe femeie de obligaţii străine ei.

(Pr. Evgheni Șestun,  Familia Ortodoxă, Editura Sophia, pp. 60-61)

Vezi și: Soțul este capul familiei, iar soția este inima – armonia binecuvântată a iubirii