Când îți este greu să te rogi, stai, așa cum ți-am mai spus și altă dată, înaintea icoanei lui Hristos și nu-I spune nimic. Doar privește-L și, încet-încet, îți va vorbi El. Îți va spune: „De vreme ce te ostenești de dragul Meu, Eu te voi alina, voi fi alături de tine, te voi sprijini. Nu te întrista!”.

Așa s-a întâmplat și cu un ascet. În timp ce plângea cu jale, rugându-se, Îl vede pe Hristos Care îl întreabă: „De ce plângi?”. Ascetul îi răspunde: „Fiindcă Te-am întristat, Hristoase al meu”. „E, de vreme ce ai înțeles că M-ai întristat”, îi răspunde Domnul, „Eu am încetat a mă întrista. Așa că de acum înainte să te bucuri!”.

(Arhimandritul Athanasie, Egumenul Sfintei Mănăstiri Stavrovouni, Lumină lină și tainică în negura zilelor noastre. Starețul Gherman Stavrovouniotul, traducere de Mircea Ștefan, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 125)