„Vă voi mântui pe voi și veți fi întru binecuvântare”, făgăduiește Domnul prin prorocul Zaharia (Zaharia 8, 7-23). Cu ce condiție, însă? Cu condiția ca fiecare să spună adevărul aproapelui său, ca oamenii să împartă ce au de împărțit după dreptate, să nu poarte ranchiună în inima lor împotriva aproapelui, să nu iubească jurămintele mincinoase, ci să iubească pacea și adevărul.

Dacă aceste condiții vor fi îndeplinite, atunci, zice Domnul, „vor fi poporul Meu, și le voi fi lor Dumnezeu, întru adevăr și dreptate” și se va răspândi printre ei binecuvântarea. Atunci vor auzi toți ceilalți și vor grăi: „Haide la ei să ne rugăm feței Domnului, fiindcă am auzit că Domnul este cu ei”. „Și vor veni popoare multe și neamuri puternice, ca să caute pe Domnul Savaot”.

Astfel a atras oameni și popoare către Domnul înalta curăție sufletească a primilor creștini, și cei ce trăiesc în duhul lui Hristos sunt totdeauna, fără cuvinte, cei mai buni propovăduitori ai lui Hristos și cei mai convingători apostoli ai creștinismului.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, pp. 33-34)