Erminiile zugravilor sunt scrieri care cuprind reguli privitoare la meșteșugul picturii bisericești. Din acest motiv, erminiile mai sunt numite și manuale de pictură, deoarece ele cuprind explicații și interpretări ale picturii bisericești.

La început, aceste reguli se transmiteau de la pictor la pictor, pe calea tradiției orale și a practicii. Cu timpul, aceste reguli au apărut sub forma unor notițe pe care și le făceau unii călugări, care pictau în stil bizantin. Aceste însemnări au constituit primul nucleu al primelor erminii, care au început să circule sub forma unor manuscrise, începând cu secolul al XVII-lea.

Dintre erminiile vechi, cea mai completă care s-a păstrat este Erminia picturii bizantine a ieromonahului Dionisie din Furna (sec. XVII-XVIII).

Erminiile sunt alcătuite, de obicei, din două părţi: una tehnică și una iconografică. În prima parte sunt prezentate instrucțiuni necesare pentru pregătirea uneltelor și a materialelor. În partea a doua parte (partea iconografică) sunt prezentate diferite subiecte, chipuri sfinte sau scene iconografice, care se zugrăvesc pe pereții bisericilor.

În executarea picturii bisericilor ortodoxe, respectarea erminiei este obligatorie, pentru că ea asigură unitatea de stil şi de idei teologice proprii ortodoxiei. Însă, Erminiile nu îngrădesc personalitatea şi talentul pictorului, care rămân libere, chiar în cadrul unui canon ca acesta.