Sfântul Pavel, în prima sa Epistolă către Corinteni, scrie: „Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe niște osândiți la moarte, fiindcă ne-am făcut priveliște lumii și îngerilor și oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, însă, înțelepți întru Hristos. Noi suntem slabi; voi, însă, sunteți tari. Voi sunteți întru slavă, iar noi suntem întru necinste!” (I Corinteni 4, 9-10). Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „acesta este înțelesul de a fi nebuni pentru Hristos[1]. Căci oricine pătimește răul și nu se răzbună, nici nu se simte nedreptățit, este socotit un nebun de păgâni și este dezonorat și batjocorit”[2].

Apoi, apostolul le spune că „Până în ceasul de acum flămânzim și însetăm; suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim” (I Corinteni 4, 11). Fericitul Teofilact explică: „Noi nu ne odihnim niciodată[3], adică, noi suntem alungați, ne aflăm în surghiun”[4]. Sfântul Ioan Gură de Aur: „Aceasta s-a zis împotriva acelora care dau înapoi și-și pierd curajul”[5].

De asemenea, apostolul își dezvăluie grija sa părintească: „Ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm. Prigoniți fiind, răbdăm. Huliți fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. Nu ca să vă rușinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe niște copii ai mei iubiți” (I Corinteni 4,12-14). Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre nevoințele apostolilor: „Zice aceasta adresându-se către apostolii cei mincinoși, care nici nu lucrau și nici nu sufereau primejdii, ci căutau numai folosul lor. «Însă noi nu suntem așa», zice, «ci împreună cu primejdiile din afară și noi o ducem într-o muncă și o lucrare necontenită. Și ceea ce este mai mult, că nici nu poate spune cineva că noi ne îngreuiem cu acestea, iar pe cei ce ne supără, noi le răsplătim cu binele. Căci aceasta este cu adevărat mare, nu a pătimi rele, căci acest lucru este obișnuit tuturor, ci ca pătimind rele, să nu se împuțineze, să nu se tulbure. Noi însă nu numai că nu ne tulburăm, ci ne și bucurăm. Dar și aceasta este o dovadă că noi răsplătim cu cele potrivnice pe cei ce ne fac rău»...«Am ajuns ca gunoiul lumii» (I Corinteni 4, 13)[6]. Acesta este înțelesul «nebunilor pentru Hristos» (I Corinteni 4, 10)... El zice «măturătura tuturor»[7], nu numai «celor ce ne prigonesc, ci și celor pentru care pătimim toate acestea», adică «tuturor acestora le purtăm recunoștință»”[8].

(Sinaxarul mare al lunii iunie, Editura Doxologia, Iași, 2015)