Neîntrerupta petrecere cu Dumnezeu în liniştea inimii, în înfrânarea minţii, în tăcerea întregului suflet duce la curăţia îngerească a omului lăuntric. Din această curăţie se pot vedea toate lucrurile şi toate făpturile în curăţia lor cea dintâi, o oglindire a curăţiei Ziditorului tuturor lucrurilor şi făpturilor. Această vedere pricinuieşte cele mai curate lacrimi ale omului.

Deoarece şi lacrima, câteodată, nu este decât apa mării.

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei și Jicei, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București,  2009, p. 144)