În fiecare zi cearcă sufletul tău, cum ai petrecut ziua şi cum ai petrecut noaptea. De ai făcut vreun lucru bun, dă cu smerenie mulţumită lui Dumnezeu; iar dacă ai păcătuit, ca un om, în oarecare privinţă, roagă pe părintele tău duhovnicesc să-ţi dea pedepse spre îndreptare, aşa cum dau şi judecătorii din lume, pedepsind trupeşte. Oricât ţi-ar spune gândul că nu îţi este de folos să te destăinui celui la care te destăinui şi în care crezi, nu ascunde nimic, ci scoate la iveală şi pe acest „sfătuitor”, ca pe un şarpe din gaura lui, şi fă biruinţă asupra lui: altminteri te va lovi pe la spate şi te va omorî, plecându-te spre faptă. Fiindcă se spune: „Vai celui singur când va cădea şi nu va fi al doilea care să-l ridice” (Ecclesiastul 4, 10), şi: „Cei ce n-au cârmuire cad ca frunzele, iar mântuirea întru mult sfat este” (Pilde 11, 14); adică îndată ce îşi va mărturisi omul gândurile rele ce năvălesc asupra lui se va şi slobozi de ele.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 98-99)