Oamenii, Adam și Eva, au săvârșit marele păcat al lăcomiei. Nu le ajungeau toate cele pe care li le dăduse Dumnezeu în Rai, ci au vrut să mănânce și fructul acela care le fusese interzis. Și au pierdut Raiul. L-au pierdut pe Dumnezeu, dumnezeiescul har, au pierdut chiar și lumea. Înainte de păcatul lor, toate erau nestricăcioase, le aveau din belșug. Lăcomia lor, însă, și nesațul lor i-au împins către ceea ce nu era al lor, și le-au pierdut din cauza aceasta pe toate celelalte. Dumnezeu le-a dăruit multe, însă oamenii nu s-au mulțumit cu cele multe, au dorit și mai multe și, din nefericire, le-au pierdut și pe cele multe, și pe cele puține, precum zice proverbul: „Cel care caută multe le pierde și pe cele puține”.

Același lucru au pățit toți urmașii lui Adam și ai Evei, în special omul contemporan. Au cerut foarte multe și au pierdut și pe cele puține. Au violat natura ca să le dea din ce în ce mai multe, și în felul acesta au stricat-o. Au construit fabrici ca să creeze mult mai multe bunătăți și, chiar înainte de a dobândi acele bunătăți, s-a poluat mediul, li s-au îmbolnăvit nervii și sufletul, și n-a mai ajuns omul să se bucure de cele multe pe care le avusese înainte.

Din cauza nesațului, a lăcomiei, din cauza neascultării permanente față de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu a încetat niciodată să zică „Nu” lăcomiei, precum le-a zis și lui Adam și Evei. Nu mâncați mai multe decât cele pe care vi le-am permis, nu încercați să dobândiți mai multe decât cele pe care vi le-am dat! Așa ne spune și astăzi tuturor: Mulțumiți-vă cu cele pe care vi le-am dat. „Având hrană și îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulați” (I Timotei 6, 8), zice Sfânta Scriptură, adică, de vreme ce avem cele trebuincioase ca să ne ținem în viață și ca să ne învelim împotriva frigului, ne ajung, deci să ne mulțumim cu acestea.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia și lumea, traducere din limba greacă de Părintele Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2012, pp. 118-119)