Veniți, dar, fraţilor, să defăimăm cele vremelnice şi să ne îngrijim de veşnicele bunătăţi făgăduite nouă. Să ne sârguim noi înainte, până nu se întunecă, mai înainte până nu se risipeşte târgul. Să nu ne câştigăm nouă prieteni din mamona al nedreptăţii. Să câştigăm dintre săraci mulţi martori. De la dânşii să cumpărăm untdelemn şi să-l trimitem înainte. Că ei: văduvele, sărmanii, neputincioşii, ciungii, şchiopii, orbii, leproşii şi toţi săracii, care stau la uşile bisericilor, sunt cei ce vând untdelemn candelelor. Pe aceştia să-i căutăm şi să-i îngrijim, că ei împacă pe Dreptul Judecător cu noi. Pe cei ce vin la noi, să nu-i întoarcem deşerţi înapoi, ci cu faţă veselă să-i întâmpinăm, iar celor ce nu pot să vină, noi să le trimitem milostenie. Aceasta este mai mare şi decât cea dintâi poruncă. Fiecare să cerceteze în biserici, dacă nu cumva este vreun sărac sau vreun străin, şi, aflându-l să se sârguiască a-l lua în casa sa şi să-l odihnească, pentru că, împreună cu săracul, intră şi Hristos în casă, Cel ce pentru noi s-a făcut sărac, că prin jertfa aceasta primim milostivirea lui Dumnezeu. Și, dacă cel ce primeşte un prooroc, plată de prooroc ia, oare cel ce pe Iisus Hristos însuşi Îl primeşte, ce fel de plată va lua? Cu adevărat că pe cea scrisă: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit" (I Cor., 2, 9). Cel ce aduce pe sărac în casa sa, aduce şi pe Hristos, Care a zis: „Fericiţi cei milostivi". Cel ce miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu, Cel ce a zis: „întrucât aţi făcut aceasta unuia din aceşti preamici, Mie mi-aţi făcut". Cel ce pe străin primeşte sub acoperământul său, primeşte pe Hristos, Cel ce a zis: „Iar Fiul lui Dumnezeu n-are unde să-şi plece capul".

Acestea şi cele asemenea acestora sunt roade ale pocăinței şi cununa şi lauda şi slava creştinilor. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 255)