Ni se par grele necazurile noastre tocmai pentru că nu vrem să murim pentru Hristos, nu vrem să ne punem numai în El toate dorinţele, toate nădejdile, toată înţelegerea, toată moştenirea, toată fiinţarea noastră. Cel care năzuieşte a urma lui Hristos şi a fi împreună moştenitor cu Dânsul trebuie să urmeze cu râvnă pătimirilor Lui. Cei ce îl iubesc pe Hristos şi următorii Lui îşi arată şi îşi dovedesc zălogul cel de taină prin faptul că suferă toate necazurile care li se trimit de sus nu numai cu seninătate, ci şi cu râvnă, şi cu osârdie, şi cu bucurie, şi cu recunoştinţă, punându-şi în Hristos toată nădejdea lor. 

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 33)