Ca un om grăiesc: Dacă te vei lepăda de darul Domnului, nu vei mai lua cinstea cea dintâi, pe care o aveai mai înainte de a începe tu viaţă monahicească, ci şi vecinilor, şi prietenilor, chiar casnicilor şi rudeniilor, te vei socoti încălcător de lege. Că cine te-a silit pe tine să începi lucrul pe care n-ai putut să-l împlineşti? Că nici legea nu îngăduie aceasta, pentru că scris este: „De este cineva bărbat fricos şi temător cu inima, să nu iasă la război, ci să se întoarcă în casa sa, ca să nu înfricoşeze inima fratelui său” (Deuteronomul 20, 8). Deci, ceea ce ai început, săvârşeşte-o! Iar de te-ai şi prins mai înainte în vreo cădere, nu rămâne întru aceasta, ci întoarce-te către Domnul cu adevărat. În cer este Cel ce şterge păcatele celor ce se întorc către Dânsul, numai nu te învoi cu gândul relei cugetări, că nici lei, nici balauri, nici barbari nu vor putea să te vatăme, pe cât reaua cugetare, dacă te supui ei. Că mulţi, pe aceasta îndepărtând-o de la ei de la început şi neîmpărtăşindu-se cu năravurile ei, de barbari s-au cinstit, şi leii şi balaurii s-au sfiit de dânşii.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 232)