Dacă în viaţa aceasta te lauzi, în zadar este nădejdea ta şi deşartă aşteptarea ta. Cum se roagă gura ta lui Dumnezeu? Şi care sunt cele pe care le ceri de la Dânsul? Odihna acestui veac sau viaţa cea neîmbătrânitoare şi fără de moarte? Dacă pe acestea vremelnice şi nestătătoare le ceri, mai bun este decât tine furul şi curvarul, că aceia se roagă să se mântuiască şi pe tine te fericesc, când tu, cu minciună, în această bună petrecere vieţuieşti. Că lumina urând-o, întunericul l-ai iubit, şi Împărăţia cerurilor părăsind-o, pe cele pământeşti şi vremelnice le-ai dorit.

Înfricoşatu-te-ai, o, ticăloase, că Bunul Dumnezeu şi Iubitorul de oameni leapădă osteneala ta? El, spre aceasta, puterea şi darul Său îţi dă, inima ta o umileşte şi plata ţi-o dăruieşte. Toate de la Dânsul sunt, şi tu te trufeşti! Plata lucrătorului o cere de la cei ce-L lipsesc pe El, şi plata lacrimilor tale nu o va plăti? O, să nu fie! Cel ce a zis: „Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă" se face mincinos? Nicidecum! Du-te, ticălosule, cine te-a pizmuit pe tine, cine te-a zavistuit? Pârâşul şi urătorul de bine? Sârguinţa aceluia aceasta este, ca nu cumva vreun om să se mântuiască.

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 144)