Ascultă la mine, deșteptul, care îi luam mătușii banii din pensie ca să cumpăr lapte pentru copiii mei. Este posibil vreodată ca acest lapte să fie binecuvântat? Acestă pâine poate să fie binecuvântată? Și totuși, când cineva slujește păcatului, vrea de multe ori să-i epuizeze toate posibilitățile.

Așadar, după cum vezi, patimile sunt înrădăcinate înăuntru. Cel mai mare dictator pe care-l avem înăuntrul nostru sunt patimile noastre. Acestea dictează și noi executăm. Mintea este întunecată și, dacă nu intervine harul lui Dumnezeu, omul nu poate să se schimbe.

– Da, însă ia spune-mi, domnule Atanasie, păcatele nu se deosebesc unele de altele? Hoție de hoție, minciună de minciună, nu este nicio diferență?

– Nu, fratele meu, aceasta este o eschivare și eu te întreb: are importanță dacă șarpele care te-a mușcat este de zece sau de doi metri? Nu otrava contează? Lungimea contează? Adică, șarpele otrăvitor de doi metri nu te va ucide?!

(Athanasios Katigas, Lacrimile pocăinței – Experiențele unui taximetrist. Întâmplări adevărate, Editura Doxologia, Iași, 2015, p. 108)