Tineretul de astăzi, asupra cărui punct ar trebui să-și concentreze eforturile, pentru a duce o viață creștină auten­tică în lumea culturală în care trăiește, față de obligațiile sale profesionale, familiale etc.?

Doctrine politice din cele mai extremiste, oameni de cultură din răsărit și apus, toată lumea este de acord că societatea de astăzi are nevoie de oameni noi, deosebiți de cei de până acum. Iar oamenii caută „omul nou” ‒ ca odinioară Diogen cu felinarul ‒, prin piețele materialis­mului, yogismului și ale altor esoterisme, uitând că Mântuitorul Hristos ne-a spus-o de 2000 de ani: omul cel nou nu se naște „fără numai din apă și din Duh” (Ioan 3, 5), adică prin Sfintele Taine ale Bisericii, singurul loc de naștere al omului celui nou.

Tineretul creștin, care în chip firesc aspiră la realizarea omului nou, trebuie deci să stea necontenit sub îndrumarea Bisericii, să-și facă o concepție de viață creștină corectă, după care să-și îndrepte fără greș viața sa familială și profesională. Orice profesiune ar avea, el trebuie să fie, înainte de orice, creștin: student creștin, savant creștin, poet creștin, negustor creștin, muncitor creștin etc.

El trebuie să mai știe că acea cultură pe care i-o dă societatea de astăzi este materialistă și atee, păcătoasă și bolnavă. Ea trebuie însănătoșită și creștinată, pentru a fi utilă vieții creștine. Nu mai departe, acest cult al plăcerii, goana după averi și bani – sau, după expresia Sfântului Maxim Mărturisitorul, „căutarea plăcerii și fuga de durere” –, care caracterizează lumea de astăzi, toate acestea constituie un adevărat cult păgân, la antipodul vieții creștine; nu numai că nu naște un om nou, ci îl coboară sub nivelul vieții animalice. Viața creștină, dimpotrivă, este luptă bărbătească cu răul și păcatul, tărie sufletească în fața greutăților vieții. Ne-a spus-o dinainte Însuși Mântuitorul că „în lume vom avea necazuri” (Ioan 16, 33) și „cu multe suferințe se intră în Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22).

Este o mare binecuvântare a lui Dumnezeu să fii creștin ortodox!

(Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 61-62)