Dumnezeiescul Grigore Sinaitul în Capitolul 101 [al cărţii sale] zice ca noii începători să privegheze de cu seară până la miezul nopţii, iar până dimineaţa să doarmă; cei de mijloc să doarmă de cu seara până la miezul nopţii, iar de la miezul nopţii până dimineaţa să privegheze (căci mai greu este aceasta, după cum învaţă experienţa); iar cei desăvârşiţi să aibă starea privegherii de toată noaptea.

Însă Prea Sfinţia ta mi se pare că e bine ca să împărţi noaptea în trei: prima [parte], s-o cheltuieşti la cugetarea Sfintei Scripturi şi mai ales a soborniceştilor canoane, după cum ţi-am scris mai înainte şi-ţi voi mai scrie şi de acum; a doua, la treburile eparhiei; iar a treia să o dai bir răului vameş al vieţii noastre - şi care îşi ia partea [din firea noastră] somnul. 

Somnul este uşor şi sănătos atunci când urmează după săturarea cu măsură a pântecelui, iar somnul bolnăvicios şi cu durere în pântece urmează săturării celei multe, după Sirah care zice: Cu somn sănătos se odihnesc maţele celui cumpătat; se scoală dimineaţa, şi sufletul lui cu el. Truda privegherii şi a greţii şi căpierea cu omul nesăţios (Sir 31,22-23).

 

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 134)