influenţă

Icoana „Nu te atinge de Mine” – de la Vest, la Est

Icoana Mariei Magdalena și Hristos „Nu te atinge de Mine” a venit din Vest, din Roma de după Schismă, apoi a fost filtrată prin Tradiţie, dezvoltându-se într-o icoană ortodoxă unică, diferită de prototipul apusean al acesteia.

Cum putem feri copilul de influența anturajului?

De aceea, cea mai bună metodă prin care putem feri copiii de influenţe negative este să avem mai mulţi copii. Dacă aşa ceva nu se poate, trebuie să fim conştienţi că în unele perioade din viaţă nu părinţii, ci cei de-o seamă cu copilul îl influenţează mai mult. De aceea, părinţii trebuie să încerce să îi formeze un mediu de comunicare cât mai convenabil, dar într-o manieră foarte delicată. 

Putem „vaccina” copiii împotriva păcatelor?

Trebuie să înţelegem un fapt amar: copiii noştri vorbesc deja pe altă limbă, ei au primit deja ideologia noii ere la un nivel subconştient, însă adesea foarte adânc. Cum aşa? Foarte simplu: din mediul înconjurător, din permanenta reclamă agresivă de pe stradă, de la televizor, din mijloacele de transport în comun, care e construită pe principiul hipnozei; din permanenta vulgaritate care se vede peste tot.

Tinere, alege bucuria!

Să intri în împărtăşire lăuntrică cu Dumnezeu prin rugăciune, prin dorirea inimii, prin dragoste, şi El îţi va vesti voia Sa în inima şi conştiinţa ta şi îţi va arăta calea vieţii. Nu da nimănui libertatea ta, pentru care doar tu răspunzi, iar în împrejurările grele cheamă-L în inima ta pe singurul sfătuitor fără greş – pe Domnul Dumnezeul Tău, şi El te va înţelepţi şi te va învăţa ce să faci şi de cine să te ţii!

Cum învață copiii frica de asumare a responsabilităţii

Copiii consideră că adevărul este în ceea ce face cineva, nu în ceea ce spune, de aceea atitudinea părinţilor este întotdeauna mai grăitoare decât orice discursuri. Este interesant că un copil nu poate fi autonom dacă nu crede că cei pe care el îi iubeşte îl iubesc şi ei suficient cât să-i accepte şi să-i suporte desprinderea. Părinții supraprotectori induc ideea că lumea este un loc periculos şi copiii sunt vulnerabili, iar pentru a supravieţui trebuie „să-i asculte mereu pe cei care ştiu”. Deci, dependenţă în toată regula!

Să mă bucur în suferinţele mele?

„Dacă ați ști câtă bucurie este când faci voia lui Dumnezeu! Dacă îți dă Dumnezeu bucurie, te trezești și fără să-ți sune ceasul, nu-ți mai este foame și chiar dacă te ceartă cineva, spui: da, merit și mai rău”, spune monahul Paisie de la Pângărați. Iată câteva cuvinte ale sale despre bucurie:

„Omul rău îi amărăşte şi îi agită pe toţi”

Atât bunătatea, cât şi răutatea au o forţă iradiantă.

„Mulți privesc la viața monahilor și îi vor ca exemplu”

„Este o mare cinste pentru noi, oamenii, că am fost chemați ca, în această zi de lucru pe care o numim viață, să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu la mântuirea noastră. Este o mare cinste și totodată o mare responsabiilitate că Dumnezeu a lăsat ca, de modul în care ne desfășurăm această lucrare, să atârne chiar și mântuirea celorlalți. Pentru că vrând sau nevrând, noi, toți oamenii, influențăm – pozitiv sau negativ – mântuirea celorlalți oameni. Și mai ales monahii, care sunt ținta multor priviri”, spune ierodiaconul Vasile de la Mănăstirea Bistrița.

„Dumnezeu nu doreşte să ne împărțim viața prea mult”

Hristos S-a ridicat cu trupul îndumnezeit la cer, dar cu dumnezeirea și acele energii necreate de care vorbește teologia creștină a rămas cu noi. Pentru a ne putea uni cu El trebuie mai întâi să ne împăcăm, recunoscându-ne greşelile şi judecându-ne pe noi înşine. Cum putem rămâne în corabia Bisericii şi de ce ne golim de harul lui Dumnezeu ne-a explicat Părintele Daniel Macovei de la Mănăstirea Războieni din judeţul Neamţ. 

Să-i învățăm pe copii cum să-și facă prieteni

Ne mirăm că odraslele noastre nu ştiu să-şi facă prieteni, să întreţină o prietenie. Asta este din cauză că noi i-am învăţat tot timpul să nu fie prieteni cu un copil sau altul, dar să fie prieteni cu cineva nu i-am învăţat.

Pagini