Cele mai bune metode de dezvoltare sunt comunicarea şi jocul. Vorbiţi tot timpul cu copilul. Nu-l lipsiţi de bucuria de a se juca, de a împinge maşinuţe şi a desena. Dacă vrea să înveţe ceva anume, nu este nevoie să acordaţi acestui fapt timp suplimentar, ci să vă jucaţi, pur şi simplu, împreună cu el, organizând jocul mai bine.

Oferiţi-i cât mai multe jucării „corecte”, cu care el poate acţiona: să le împingă, să le tragă, să le împăturească, să construiască. Susţineţi-i interesul pentru descoperiri şi miraţi-vă împreună cu el. Arătaţi-i poze în care să recunoască evenimente din viaţa sa şi să le conştientizeze. Cel mai important este să-i provocăm bucurii şi emoţii.

Nu trebuie să-i spunem copilului că îl vom învăţa ceva, ci să-l ascultăm, atunci când s-a interesat de litere sau doar de nişte cuburi. Copilul să se ocupe de ceea ce i se pare interesant, nu cu ceea ce are în program. În procesul oricărui joc, cunoştinţele sunt introduse automat. Pentru jocul comun importantă este buna dispoziţie a copilului şi a părinţilor.

Cel mai important este ca mediul în care creşte copilul să fie sfinţit de rugăciune şi de Tainele Bisericii, pentru ca harul lui Dumnezeu să-i îmbibe sufletul.

(Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia şi problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti şi Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 118-119)