Tinerii şi fetele care nu vor să se căsătorescă din dragoste de Dumnezeu sau din frica de păcat, sau au rămas necăsătoriţi pentru că nu şi-au găsit partea potrivită sau au renunţat pe viaţă la căsătorie, fiind bolnavi, infirmi, ori vor să intre în viaţa monahală, sunt liberi să-şi trăiască viaţa în feciorie, fie în lume, fie în mănăstire. Însă toate să le facă cu multă rugăciune şi post, cu multă sfătuire şi cu binecuvântarea duhovnicului.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie şi societate, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1997, p. 172)