După tradiție, centura monahală este alcătuită dintr-o bandă simplă, lungă și îngustă, confecționată, de obicei, din piele, lână sau pânză groasă, cel mai adesea de culoare neagră. Ea se poartă în jurul taliei și se leagă sau se închide într-un mod simplu, având rol practic, de a strânge rasa, dar mai ales un rol duhovnicesc, simbolizând înfrânarea. În unele tradiții, centura poate avea inscripționate cruci sau scurte rugăciuni, ca aducere aminte permanentă de Dumnezeu.

Centura monahală este de origine biblică. Sfântul Ioan Botezătorul avea „cingătoare de piele împrejurul mijlocului” (Matei 3, 4), iar Proorocul Ilie „încins peste mijloc cu o cingătoare de curea” (IV Regi 1, 8). Și Apostolul Petru purta brâu, cum se vede din cuvintele îngerului care i-a vorbit „Încinge-te și încalță-te cu sandalele” (Fapte 12, 8). Asemenea și Apostolul Neamurilor, Sfântul Pavel, întrebuința brâul (Fapte 21, 11). Iar Iov primește poruncă de la Domnul ca să se încingă (Iov 38, 3). Ucenicii Domnului aveau obiceiul de a purta cingători (Matei 10, 9). Însuși Domnul Hristos, la Cina cea de Taină, „luând un ștergar, S-a încins cu el“ (Ioan 13, 4).

Centura Sfântului Ioan Iacob este realizată din piele de culoare neagră și are cusută o mică cruce. După trecerea la Domnul a Cuviosului Ioan Iacob în anul 1960, la data de 5 august, centura a rămas la părintele Ioanichie Părăială, ucenicul cuviosului, până în anul 1992, când și acesta a trecut la cele veșnice. După aceasta, centura a ajuns la maica Magdalena Părăială (†2000), sora părintelui Ioanichie, viețuitoare în Mănăstirea Sfinților Arhangheli din Sfânta Cetate.

Prin lucrarea lui Dumnezeu, maica Magdalena a dăruit centura Cuvioasei Elisabeta de la Pasărea, în vremea șederii ei în Țara Sfântă (1996-1997). În primăvara anului 1997, Sfânta Elisabeta s-a îmbolnăvit grav și, în urma unei crize puternice, a intrat într‑o comă profundă, călătorind prin iad și în Rai. În chip minunat, după trei zile, Cuvioasa a fost vindecată prin mijlocirea Sfântului Ioan Iacob, a cărui centură o purta la brâu permanent.

Pe 14 mai 1997, la recomandarea duhovnicului, Cuvioasa Elisabeta s-a întors în țară, la Mănăstirea Pasărea, apoi a ales calea pustiei. A purtat mereu centura Sfântului Ioan Iacob, mai ales în anii de retragere în munți, când i‑a fost de mare folos și întărire în viața duhovnicească. Astfel, centura Sfântului Ioan Iacob Hozevitul nu a fost pentru „Pustnica Giumalăului” doar o simplă moștenire materială, ci o mărturie a continuității tradiției monahale, o legătură între generații de asceți.

În cea dintâi reprezentare iconografică a Sfintei Elisabeta de la Pasărea, din Catedrala Națională, Cuvioasa este reprezentată în haine monahale, cu schima mare și încinsă cu centura Sfântului Ioan Iacob Hozevitul.

Astăzi, acest odor de mare preț se păstrează în taină la Mănăstirea Corlățeni din județul Suceava.