Din marea capelă catolică unde se face slujbă, coborâm la subsol, pe trepte de piatră, și dăm de o galerie întreagă de peșteri, care sunt importante pentru istoria Creștinismului din primele veacuri. Una din aceste încăperi subterane este dedicată Sfântului și Dreptului Iosif. După tradiție aici a dormit bătrânul logodnic al Sfintei Fecioare, când îngerul Domnului I-a poruncit în vis să ia Pruncul și pe mama Lui și să fugă în Egipt. Catolicii au înălțat aici un mic altar în cinstea Sfântului Iosif.

Al doilea altar catolic subteran este dedicat sfinților prunci uciși de Irod. Probabil o parte din moaștele pruncilor uciși se păstrează și aici. Al treilea altar catolic, foarte important, este dedicat Fericitului Ieronim, marele dascăl latin din secolul al IV-lea, care s-a nevoit aici zeci de ani și a tradus Biblia în limba latină, numită până astăzi Vulgata. Al patrulea altar catolic este înălțat alături, pe mormintele goale ale Sfintelor Paula și Eustochia, precum și pe mormântul Fericitului Ieronim. Se spune că osemintele lor nu ar fi aici. Al cincilea și ultimul mic altar catolic subteran este dedicat ucenicului Fericitului Ieronim, Eusebiu de Cremona.

Toate aceste mici altare-capele sunt în posesia Bisericii Catolice și se află săpate în stâncă, în partea de nord a lăcașului vechi zidit de Sfânta Elena și Iustinian. Pe un culoar îngust, subteran, se poate ajunge direct la Sfânta Peșteră. Pe aici vin catolicii să oficieze slujba în cinstea Nașterii Domnului.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, p. 242)