Există poruncă în învățătura creștină: să se respecte toată făptura, cu atât mai mult ființa omenească, care are „chip” și „asemănare”. Și firea pervertită, bineînțeles, te îndeamnă să ții cont numai de al tău, și foarte greu te rupi și pentru celălalt. Și tocmai asta e porunca: să te rupi. Eu v-am spus uneori; dacă nu, spun acum: Era într-o situație, parcă era vis, dar tare a fost parcă real, așa... Murisem, și mă uitam, cum se spune, la moartea mea, căci sufletul nu moare. Mă uitam la mine în coșciug și când a ajuns coșciugul să intre în groapă am zis: „Ce bine este dacă lași ceva din tine afară! Aceea te va ajuta și pe tine să trăiești mereu”. Milostenia este ceva din tine. și Alexandru Vlahuță zice: „Mila e toată Scriptura!”.

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată că tu ești Hristos. Apoi, nici nu știi că acela pe care îl ajuți poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ți dea Împărăția Cerului și tu nu observi. Și, de regulă, oamenii caută bănuțul cel mai mic.

Frații mei, țineți minte: cerșetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta așa de ușor! Și mai grozav, l-ai disprețuit pe cerșetor! Cerșetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum și împart ce s-a căpătat, și zic: „Asta-i de la cutare. Pomenește-l, Doamne, întru împărăția Ta!” și are valoare. Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: „Însutit veți primi!”.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 9-10)