Fără nenorocire poţi intra în Împărăţia Cerurilor, dar fără milostenie nu! Este absolut imposibil să ajungi fară milostenie măcar până la porţile Cerului. Fără milostenie, însăşi rugăciunea e fără rod. Cu ce nădejde te vei ruga lui Dumnezeu, când tu însuţi nu asculţi rugăciunile oamenilor ce sunt asemenea ţie?

Cum vei cere împreună cu credincioşii din biserică „Dă, Doamne!”, când tu însuţi nu dai săracilor, deşi poţi să dai? Cu ce gură vei spune „Auzi-mă, Doamne!” când tu însuţi nu-l auzi pe sărac sau mai adevărat pe Hristos, Care strigă spre tine prin sărac?

Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta şi Dumnezeu cu noi. L-ai dispreţuit pe sărac? Şi Dumnezeu te va dispreţui pe tine. N-ai deschis celui ce bătea? Nu ţi se vor deschide nici ţie porţile Împărăţiei Lui Dumnezeu. Nu ai auzit suspinul celui necăjit? Nu ţi se va auzi nici strigătul rugăciunii tale.

(Ieromonahul Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraş, 2014, p. 150)