„Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă” (Psalmul 18, 1-2).

Acest mesaj fără cuvinte, dar atât de grăitor, pe care ni-l transmit cerurile despre cum le-a creat Atotputernicul Dumnezeu a ajuns până la noi şi el „vorbeşte” şi este înţeles în toate limbile.

După ce Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, vorbesc acum despre slava iubirii lui Dumnezeu pentru neamul omenesc şi despre slava creaţiei, Evanghelia şi Sfânta Biserică, vorbesc şi ne învaţă prin glasul propovăduitorilor Evangheliei, al celor ce săvârşesc Sfintele Taine şi rugăciuni – păstori duhovniceşti, citeţi, cântăreţi –, prin dangătul clopotelor, ţinând seamă însă şi de „predica” pe care o „rosteşte” cerul cu luminătorii săi.

Propovăduirea prin viu glas este însă mai vie, mai pătrunzătoare, poate convinge mai bine. Tot pământul, întreaga lui viaţă, spune slava lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 69)