Fără îndoială că în aceste momente, căutând puncte de sprijin, este mai necesar ca oricând să ne uităm în trecut. De ce? Pentru că, după cum scrie Viorica Vidu, „marile personalităţi ale unei naţiuni rămân totdeauna în conştiinţa, istoria şi în cultura acelui popor, ca repere morale, profesionale şi de demnitate pentru generaţiile următoare. Figuri emblematice cu caractere complexe, acestea au marcat societatea românească în epoca în care au trăit, prin creaţia lor intelectuală, socială, politică, menită să contribuie la progresul comunităţii sau umanităţii, datorită valorii incontestabile, unanim recunoscută“.

Se împlinesc, în acest an, 120 de ani de când  românul Thoma Ionescu (1860-1926) obţinea titlul de doctor în ştiinţe medicale al Universităţii din Paris. După obţinerea acestui prestigios titlu, devine profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din Paris, absolvind în acelaşi timp şi Facultatea de Drept.

În 1895, la 35 de ani este invitat în ţară ca profesor al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, unde înfiinţează Catedra de anatomie topografică, funcţionând şi ca profesor la Clinica de chirurgie a Spitalului Colţea.

Profesionist desăvârşit, decan şi apoi rector, s-a preocupat de modernizarea învăţământului medical românesc, fiind considerat fondatorul şcolii româneşti de chirurgie şi de anatomie topografică, precum şi iniţiatorul chirurgiei moderne experimentale.

Şi în domeniul algeziologiei, Thoma Ionescu a adus contribuţii importante, realizând rahianestezia înaltă, cu anestezic introdus în canalul vertebral, în regiunea superioară a gâtului, ceea ce permitea intervenţii chirurgicale în partea superioară a toracelui şi la nivel cervical. Substanţa folosită era stovaina, un anestezic cu o toxicitate de trei ori mai mică decât a cocainei. Deoarece această metodă a fost privită la început cu scepticism de către medicii din vestul Europei, Thoma Ionescu a efectuat un turneu demonstrativ. Astfel, la Londra, a practicat metoda sa de rahianestezie în prezenţa a o mie de persoane (jurnalişti şi medici), iar în Statele Unite a efectuat demonstraţii la New York, Philadelphia, Rochester, Boston şi Chicago. Demonstraţiile sale de anestezie şi chirurgie au fost deosebit de apreciate, încât a fost primit la Casa Albă de către preşedintele Taft, care l-a felicitat şi i-a mulţumit pentru eforturile sale destinate alinării suferinţelor umane. În semn de apreciere pentru performanţele sale, la Boston, în celebra Clinică Mayo, există un bust al său şi o sală de lectură care-i poartă numele.

Exact în urmă cu o sută de ani a publicat la Paris monografia „La rachianesthésie générale“, în care şi-a descris pe larg tehnica sa originală.

Dar Thoma Ionescu nu a fost numai un medic strălucit, ci şi un om politic implicat în realizarea Marii Uniri din 1918 (era fratele renumitului politician Tache Ionescu). El a fost şi primul delegat al României la „Societatea Naţiunilor“, unde a pledat pentru drepturile ţării. Pentru activitatea sa, Franţa i-a oferit Ordinul „Legiunea de Onoare“, iar România statutul de academician.

Am dat exemplul acestui intelectual remarcabil, creator de şcoală şi patriot sincer, pentru a oferi celor mai tineri un model demn de urmat. Cine are urechi de auzit să audă...